Acidul orotic a fost izolat în 1904 de către doi italieni, Biscaro şi Belloni. În 1940 s-a descoperit că acidul orotic reprezintă o sursă reală și valoroasă de proteine cu rol de stimulare a creșterii. Datorită proprietății sale de a stimula creșterea, a primit denumirea de “Vitamina B13“. Este intermediar în biosinteza pirimidinelor, constituenţi importanţi ai acizilor nucleici ARN și ADN. Are rol hepatoprotector, citoprotector pentru celulele endoteliale, antihipoxic şi antioxidant. Ingredient activ al orotatului de magneziu, fixează magneziul şi asigură o bună absorbţie a acestuia la nivel intracelular.