Magneziul este considerat antidotul stresului, ajutând organismul să se relaxeze. Magneziul are efect anti-stres, încetinind activitatea glandelor suprarenale, supranumite “glandele stresului” și reglând răspunsul sistemului nervos la stres, așa numita reacție “luptă și fugi”. În acest fel, magneziul ne ajută să controlăm furia și frica. Pe de altă parte, alcoolul și substanțele stimulente (cofeina, nicotina) au și ele ca efect scăderea magneziului, amplificând stresul.
S-a constatat că magneziul este util în tratamentul insomniei care acompaniază sindromul picioarelor neliniștite (boala Willis Ekbom). De asemenea magneziul îmbunătățește calitatea somnului: latența – timpul scurs de la așezarea în pat până la adormire, durata – cât timp dormim și eficiența – cât dormim efectiv din totalul de timp pe care îl alocăm pentru somn. Magneziul are efect asupra reninei serice, melatoninei și cortizolului seric, implicate în ciclul somn-trezire.
Deficitul de magneziu apare la 50% dintre persoanele care suferă de oboseală cronică. Epuizarea și starea de slăbiciune reprezintă simptome ale hipomagneziemiei și răspund foarte bine la administrarea cronică de magneziu.
Studiile au arătat o scădere a magneziului de la nivelul creierului în timpul atacurilor migrenoase. Administrarea cronică de magneziu reduce frecvența episoadelor de cefalee și migrenă, magneziul fiind util în profilaxia cefaleei și migrenei (chiar și a celei menstruale).
Ghidurile de hipertensiune arterială internaţionale (europene, americane şi canadiene) recunosc valoarea terapeutică a magneziului în hipertensiunea arterială, menținerea unui nivel adecvat al aportului de magneziu fiind inclusă în măsurile de schimbare a stilului de viață a pacientului hipertensiv. Administrarea de magneziu, ca terapie adjuvantă, poate potenţa efectul hipotensor al medicaţiei folosite în mod curent în hipertensiunea arterială.
Magneziul are un rol important în activitatea electrică a inimii. Un nivel inadecvat de magneziu poate fi responsabil de apariţia tulburărilor de ritm cardiac. Administrarea de magneziu, pe cale orală, reduce incidența extrasistolelor (palpitațiilor) și simptomatologia acestor pacienți. Administrarea profilactică de magneziu reduce riscul de apariţie a aritmiilor supraventriculare cu 23% (a fibrilaţiei atriale cu 29%) şi a celor ventriculare cu 48%.
Magneziul are efect similar cu cel al statinelor (medicamente care scad colesterolul), de inhibitor al enzimei HMG-CoA Reductază, enzimă implicată în producerea colesterolului. Magneziul este necesar şi pentru activitatea lecitin colesterol acil transferazei (LCAT), care scade LDL colesterolul (colesterolul rău) şi trigliceridele şi creşte HDL colesterolul. Magneziul influenţează şi activitatea unei enzime (desaturaza) implicată în metabolismul lipidic, asupra căreia statinele nu au niciun efect.