Articole

Dr. Cătălin Colț, pe 26.02.2019 - share pe

Reprezintă magneziul soluția pentru sindromul de oboseală cronică?

Sindromul de oboseală cronică (cunoscut și ca Encefalomielita mialgică) este o afecțiune medicală complexă, de lungă durată (minim 6 luni), caracterizată prin epuizare fizică și mentală. După ce de-a lungul vremii această afecţiune a fost denumită „gripa yuppie” – o forma de depresie, stres şi epuizare la femeile tinere de rasă albă din înalta societate – la ora actuală se ştie că sindromul de oboseală cronică există în toată lumea, la toate categoriile de vârstă, rasă, şi la ambele sexe. Acesta este de aproximativ 4 ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi şi pare să aibă cea mai mare incidenţă în intervalul de vârstă 40-60 ani. Se estimează că cel puţin 1 milion de persoane din SUA suferă de această afecțiune, dar că mai puţin de 20% dintre cei afectaţi au fost diagnosticaţi.

Epuizarea extremă, debilitantă, este semnul distinctiv al sindromului de oboseală cronică. Cei care au sindrom de oboseală cronică dorm prost şi se trezesc obosiţi, au frecvent cefalee, dureri musculare şi articulare, probleme de concentrare şi dificultăţi de memorie. Gravitatea simptomelor este de natură să limiteze capacitatea persoanei de a-și desfășura activitățile cotidiene, astfel încât calitatea vieții poate fi afectată sau compromisă. Mecanismul și cauzele acestei afecțiuni sunt practic necunoscute. Din cauza lipsei unor criterii biologice de diagnostic, boala a fost și este încă trivializată atât în societate, dar și de către unii medici. Pacienților li se spune adesea că simptomele lor sunt închipuite și ajung să fie stigmatizați și să trăiască în izolare socială.

Există un număr mare de boli, tulburări şi stări temporare, care pot provoca, sau au ca simptom sau efect secundar, pe termen scurt sau lung, oboseala. Acestea pot include hipotiroidismul, mononucleoza, tulburările psihice, tulburările de alimentaţie, bolile oncologice, bolile autoimune, infecţiile, abuzul de droguri sau de alcool și reacţiile la unele medicamente. În aceste cazuri, există un motiv de bază pentru oboseală, care poate fi stabilit şi tratat. Această oboseală temporară, pe termen scurt sau pe termen lung, nu este acelaşi lucru cu sindromul de oboseală cronică, iar distincţia între aceste două stări trebuie făcută.

La sfârşitul anilor 80, un colectiv internaţional de experţi a adoptat o definiţie a sindromului oboselii cronice (revizuită şi actualizată în 1994). Conform acestei definiţii, pentru a fi diagnosticată cu sindrom de oboseală cronică, o persoană trebuie să aibă:

  1. Oboseală cronică severă timp de şase luni sau mai mult, în condiţiile în care au fost excluse orice alte afecţiuni medicale cunoscute;
  2. Afectare semnificativă a activităţii zilnice şi a performanţei la serviciu;
  3. Patru sau mai multe dintre următoarele simptome, în acelaşi timp: depreciere substanţială a memoriei sau concentrării pe termen scurt; disconfort în gât; noduli limfatici măriţi; dureri musculare; dureri articulare în mai multe articulaţii, fără umflarea sau înroşirea acestora; dureri de cap de tip nou, ca tip sau gravitate; somn neodihnitor; stare de rău după efort fizic, care durează mai mult de 24 de ore.

În afara semnelor primare, există o mare varietate de alte simptome care se observă în mod frecvent. Dintre acestea, enumerăm: dureri abdominale, dureri în piept, tuse cronică, depresie, anxietate, diaree, uscarea ochilor sau gurii, bătăi neregulate ale inimii, rigiditate dimineaţa, greaţă şi pierderea apetitului, transpiraţii nocturne.

Conform unor cercetări recente, deficitul de magneziu apare la 50% dintre cazurile de oboseală cronică. De altfel, oboseala cronică, starea de slăbiciune, depresia și anxietatea, tulburările somnului sau paresteziile, reprezintă manifestări tipice ale hipomagneziemiei. Toate acestea răspund favorabil la administrarea de magneziu. Așa încât, magneziul poate reprezenta o soluție simplă și la îndemână pentru a preveni și trata sindromul de oboseală cronică.

Referinte bibliografice:

1Ronald Steriti. Chronic Fatigue Syndrome. www.naturdoctor.com.

2Mildred Seelig. Review and Hypothesis: Might Patients with the Chronic Fatigue Syndrome Have Latent Tetany of Magnesium Deficiency. Journal of Chronic Fatigue Syndrome, Vol. 4(2) 1998.

3Steven Reid, Trudie Chalder, Anthony Cleare, Matthew Hotopf, Simon Wessely. Chronic Fatigue Syndrome. Clinical Evidence 2008;08:1101.

4Benjamin I. Brown. Chronic Fatigue Syndrome: A Personalized Integrative Medicine Approach. ALTERNATIVE THERAPIES, JAN/FEB 2014 VOL. 20, 1.

5 Melvyn R. Werbach. Nutritional Strategies for Treating Chronic Fatigue Syndrome. Alternative Medicine Review, Volume 5, Number 2, 2000.